Mai miros a tine, mai miroşi a mine,
o să vină vremea să ne şteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.
Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarăşi te vâna,
azi rămâi cu moartea, trista, blânda mea,
eu rămân cu pielea scânteind de sare.
Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi până în călcâie,
dragoste finală, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.
Mai vorbesc cu tine- trist şi dureros
prin al cărnii noastre-mpreunat miros.
(A. Paunescu - A tine, a mine)
4 comments:
interesanta poezia, cand scrii u una?
Nu ii neg si nici nu sunt eu in masura sa-i apreciez opera poetului Paunescu… si eu am fredonat pe vremuri piesele Cenaclului… Insa caracterul uneori poate sa eclipseze restul…
offshore,
E o provocare? :)
oceania,
Paunescu e un artist ce recent l-am descoperit. Sunt inca in tranzitie. :)
Referitor la ce spui, despre caracter, se pare ca ar fi facut urmatoarea declaratie intr-o emisiune:
Adrian Păunescu a admis, adresându-se unei doamne din popor care-l calificase drept porc: 'Ei bine, doamnă, sunt porc, sunt un porc ordinar, sunt porcul dumneavoastră, doamnă'… Şi care societate nu are nevoie de porci?".
No comment. :)
Post a Comment