Mai miros a tine, mai miroşi a mine, o să vină vremea să ne şteargă ea, încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine. Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarăşi te vâna, azi rămâi cu moartea, trista, blânda mea, eu rămân cu pielea scânteind de sare. Mai miros a tine, ochii mei sunt plini de-ale tale lacrimi până în călcâie, dragoste finală, moartea mea dintâie, floare-n gelozia sectelor de spini. Mai vorbesc cu tine- trist şi dureros prin al cărnii noastre-mpreunat miros.(A. Paunescu - A tine, a mine)
Toma Caragiu - Mefisto
Am fost intr-o zi la o expozitie... Statea un tanar in fata unui tablou. Se uita... Se uita... Se uita... Si zicea: "Dracul sa ma ia daca inteleg ceva!"
Zice cineva: "Pai, ca sa intelegi, citeste si tu cronica!"
Ia cronica si o citeste: "Aaaha.. Demitizarea exhaustiva si relational.... Incongrr... Incongruenta fenomenologica si introspectiv cromatica..."
Adica, la cautat pe dracu' si la gasit pe tac-su. Si parol de honneur... Eu nu am pictat niciodata in viata mea... Si tata, saracu', pe caldura aia numai de cronica plastica nu-i ardea..
Am fost intr-o zi la o expozitie de pictura semnata Marius Coman.
Pictura de mai sus este cea cu numarul 96. Daca eram critic de arta, puteam sa ma exprim. Dar nu sunt. Asa ca las ochiul sa fie critic tacut.
