Dovada de existenta

2 Decembrie. Nu am serbat ziua Romaniei. Insa serbez Nasterea Domnului, care va sa fie.

Probabil colindele lui Stefan Hrusca nu ar fi insemnat decat "unele din multele", daca nu ar fi fost sa le ascult cand eram mica, alaturi de: mama, tataia, mamaia, tata, matusa, unchiu', verisoara, varu'... Miros de mere coapte si lemne arse in soba.. sau de cozonac proaspat scos din cuptor.. Colind de copii pe 23 decembrie... Zapada scrasnind sub talpi de bocanci intr-o liniste impecabila. Zi de 24 decembrie unde mama si matusa se inchideau in bucatarie sa pregateasca multele cadouri "de la Mosu'" si frigul din camera unde era bradul de Craciun, de unde ne "colectam" cadourile.... Bomboanele cumparate pe post de globuri de brad, de care nu aveam voie sa ne atingem, dar de unde mancam de zor, dupa care ne chinuiam sa umflam staniolul, doar doar sa para ca au o bomboana inauntru...
Multe au ramas doar amintiri. Cu mult dor si dragoste fata de cei care nu mai sunt in viata.

Stefan Hrusca - Dalbu-i dealu'

Rezumat de prin Canada

Ca noi (re)descoperiri personale se numara faimosul suc Tedi ("are pentru tine: fructe, morcovi, vitamine.."), pe care l-am gasit intr-unul din magazinele canadiene sub denumirea de Kubus. Sucul fiind Made in Poland. (Si ce m-am bucurat in clipa cand l-am vazut pe Kub' pe raft!!)

Ca moment inedit - tot la capitolul "Personal" -: in Romania ascultam intr-o vreme Florin Chilian. Suficient de mult cat sa afirm ca ma reprezinta. Uneori. Acum ascult Neil Young. Suficient de mult cat sa afirm ca ma identific cu muzica lui. Mai mereu.
Intr-una din zile, cand ma indreptam spre dentist, in timp ce schimbam metrourile - clipa in care mergi ca un robot setat doar cu mintea la destinatia finala - aud deodata vocea unui barbat, care canta si la chitara. Melodia era "Down by the River" semnata de Neil Young, iar vocea parca parea furata din corzile vocale ale lui Florin Chilian. Bizar moment! Omul acela mi-a unit pentru cateva secunde dorul de trecut, cu placerea prezentului. Pentru asta a capatat 2 $.

Azi sper sa iau un ghiveci mai mare pentru Aloe Vera.

Maine reincep scoala.

"Afara e primavara, iar eu nu o pot vedea”

Imi bat capul sa imi aduc aminte unde e cartea de la facultate, care mi-a mai demonstrat inca o data ce inseamna puterea cuvantului, arta de a fi impresionist..
"Afara e primavara, iar eu nu o pot vedea”.

Bataia de cap a inceput la orele diminetii cand am primit prin e-mail acest link:

HISTORIA DE UN LETRERO/ THE STORY OF A SIGN

Film de scurt metraj, care a castigat la Cannes 2008.
La finalul vizionarii am avut doua reactii diametral opuse: bucuria ca exista un oarecare "happy ending" pentru cersetor si dezgustul (!!!) prezentei plagiatului. Probabil m-a impresionat prea mult acest subiect in timpul scolii, iar acum sa vad reluata tema "modificat cuvintele de pe cartonul unui cersetor" (...) mi se pare doar un "santaj emotional" ce il practica Alonso Alvarez in filmul sau, prin care a sperat si de altfel a si castigat la Cannes. (Alvarez a stiut la fix ce anume element sa introduca in filmul sau. Element ce s-a demonstrat ca functioneaza si care se mai si... "preda" in scoli.) Apoi, la final, revine gandul "practic" din mine, care ma face sa ma bucur ca Tema Milei inca ramane un aspect vital in constiinta umana, care printr-o ecranizare inspira oameni sa ajute, sa ajute inventiv.
Si se pare ca aceasta practica se aplica deja pe plaiurile mioritice:

"(...) un batran orb, care, pana acum ceva timp, se aciua pe treptele statiei de metrou Piata Victoriei. Ca orice cersetor orb, si acesta avea o pancarta pe care era trecut un scurt sumar al vietii lui nefericite si atentionarea ca este orb, ca atare demn de mila tuturor. Nimic deosebit pana aici, omul neavand prea multi clienti. Insa, intr-o dimineata, am observat o femeie de vreo 30-35 de ani (prima pe care o vedeam apropiindu-se de el), care nu i-a dat bani, in schimb i-a luat pancarta si a scris ceva pe ea. A doua zi aveam sa aflu ce: “Afara e primavara, iar eu nu o pot vedea”.

Emotionant, desigur. Femeia respectiva a gasit o cale de a-l ajuta mai mult decat au facut-o toti cei care i-au dat bani. Mai mult, ironia sortii face ca ziua in care eu am vazut mesajul sa fie una extrem de ploioasa si urata, o zi pe care nu ti-ai dori neaparat sa o vezi. Totusi, mi-am dat seama de acest lucru dupa ce am incercat un indelungat si profund sentiment de mila."

(Sursa: http://ariadnatica.wordpress.com/2007/04/26/ora-presei-agramate/)

Si de la una, sarind la alta, mi-am adus aminte de Epistola lui Iacov, Capitolul 2:

5.	Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?
6.	Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi?
7.	Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi?
8.	Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi;
9.	Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.

*****************************************

14.	Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15.	Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16.	Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17.	Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.

Declaratie

Imi place vocea lui Marcel Iures. Fie recitand Psalmii, fie redand freamatul unei poezii..
Pentru o clipa as fi vrut sa sufar de sinestezie.

A tine, a mine...

Mai miros a tine, mai miroşi a mine,
o să vină vremea să ne şteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.

Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarăşi te vâna,
azi rămâi cu moartea, trista, blânda mea,
eu rămân cu pielea scânteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi până în călcâie,
dragoste finală, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.

Mai vorbesc cu tine- trist şi dureros
prin al cărnii noastre-mpreunat miros.

(A. Paunescu - A tine, a mine)

Arta

Toma Caragiu - Mefisto

Am fost intr-o zi la o expozitie... Statea un tanar in fata unui tablou. Se uita... Se uita... Se uita... Si zicea: "Dracul sa ma ia daca inteleg ceva!"

Zice cineva: "Pai, ca sa intelegi, citeste si tu cronica!"

Ia cronica si o citeste: "Aaaha.. Demitizarea exhaustiva si relational.... Incongrr... Incongruenta fenomenologica si introspectiv cromatica..."

Adica, la cautat pe dracu' si la gasit pe tac-su. Si parol de honneur... Eu nu am pictat niciodata in viata mea... Si tata, saracu', pe caldura aia numai de cronica plastica nu-i ardea..

Am fost intr-o zi la o expozitie de pictura semnata Marius Coman.
Pictura de mai sus este cea cu numarul 96. Daca eram critic de arta, puteam sa ma exprim. Dar nu sunt. Asa ca las ochiul sa fie critic tacut.

Night Fall

Wainting for the night to fall...